In ultimele luni am observat in cateva publicatii economice din Romania precum si in unele communicate ale bancilor un curent de opinie conform caruia moneda romaneasca se va devaloriza odata cu scaderea dobanzii de referinta a BNR. Explicatia clasica este ca leul devine mai putin atractiv pentru investitori atunci cand dobanzile scad, iar presiunea de apreciere a leului (atunci cand investitorii schimba valuta in lei pentru a beneficia de dobanzile ridicate la leu) este inlocuita de o presiune de depreciere (investitorii nu mai sunt interesati de dobanzile la lei si schimba leii in valuta).
Cu toate astea moneda este in mod esential reflectia economiei nationale si nu doar un instrument al investitorilor si speculatorilor. Criza economica ne-a reamintit acest lucru si a determinat la nivel international un comportament relativ atipic al investitorilor in ceea ce priveste jocul dintre dobanzi si cursul de schimb. Este de asteptat ca acest comportament sa prevaleze si in Romania.
Reducerea dobanzilor in unele tari (uneori agresiva) a avut rolul de a creste increderea investitorilor in economia nationala. Investitorii au ajuns sa perceapa pozitiv o reducere de dobanda (prin care se stimuleaza creditarea, consumul, productia, exporturile) si paradoxal monedele respective s-au apreciat simultan cu reducerile dobanzilor.
Si in Romania deprecierea monedei va fi determinata (eventual) nu atat de scaderea dobanzilor ci de perceptia asupra economiei nationale. Daca guvernul va implementa masuri sanatoase de reforma si sustinere economica atunci increderea in economia nationala se va imbunatati si leul se va aprecia. Efectul de apreciere al leului ar putea fi chiar amplificat de reducerile de dobanda.
As vrea sa dau ca exemplu evolutia zlotului polonez in comparatie cu leul, un termen de comparatie destul de bun pentru ca zlotul este moneda unei tari central-europene cu economie emergenta si pe termen mediu a fost mai mult sau mai putin la paritate cu leul.
http://www.exchange-rates.org/history/RON/PLN/G/180
Zlotul a avut in ianuarie-februarie o perioada de depreciere accentuata fata de leu, ajungand in februarie la un minim de 0.88 RON/PLN. Aceasta depreciere a avut loc intr-o perioada de incertitudine economica pentru ambele tari dublata de speculatii valutare in cazul zlotului care au Indus o depreciere excesiva. Perioada de incertitudine s-a mentinut pana in luna mai cand Polonia si Romania au publicat datele PIB pe primul trimestru care au aratat o crestere economica pentru Polonia (+0.3%) intr-un contrast total cu scaderile accelerate din alte economii emergente central si sud-est europene (inclusiv Romania). Incepand din acel moment zlotul s-a apreciat si astazi a ajuns la 1.02 RON/PLN (o apreciere de peste 15%).
Aceasta apreciere are loc in contextul reducerii dobanzilor in ambele tari, dobanda de referinta a Bancii Nationale a Poloniei fiind din 25 iunie la un minim istoric (3.5%) comparat cu 4.25% in februarie. Este drept ca si dobanda de referinta a Bancii Nationale a scazut in aceasta perioada cu 1.5% (de la 10% la 8.5%) insa o apreciere de 15% a zlotului fata de leu nu poate fi justificata doar printr-o diferenta relativa de 0.75% in dobanzi. Este evident ca economia poloneza are in acest moment o perceptie mult mai buna decat cea romaneasca si aceasta se reflecta in cursul de schimb.
Polonia are economie, noi am avut doar speculatii.
Pe cand apara Isarescu cursul prin cresterea dobanzii de referinta, polonezii scadeau dobanda de referinta de dragul economiei poloneze, fara paliere pe cursul zlot-euro.
Aprecierea zlotului fata de euro vine ca urmare a unei deprecieri excesive. Romania a optat pentru palier… pana la alegeri, ratingul nostru e JUNK, ne numaram printre cele mai riscante 10 economii din lume, motorul nostru economic e dumnezeu, iar parghia e … agricultura.
Polonia e o tara mai mare (38 milioane locuitori), plus comunitati mari de imigranti in USA si UK. Au un presedinte al Parlamentului European, ceea ce spune mult despre influenta lor in UE.
E corect ca zlotul s-a depreciat excesiv in ianuarie-februarie. Asadar sunt speculatii si la ei, nu numai la noi.
Am putea privi catre Polonia ca un model economic demn de urmat, asa cum ne-am uitat pana acum la Spania sau Franta. In fond, polonezii sunt “de-ai nostri”.
http://www.adevarul.ro/articole/adrian-vasilescu-exista-interese-si-presiuni-ca-leul-sa-se-deprecieze.html
“Putina lume stie ca leul e „legat” de zlotul polonez…
Da, zlotul si leul alearga în aceeasi cursa.
E prima oara când zlotul sta mai bine decât leul.
Sa va spun de ce. Zlotul a avut o depreciere mai mare, pâna la 5, dupa care, ca întotdeauna, se produce „efectul de pendul”. Adica vine înapoi, si de la 5 vii mai repede, si s-a întarit mai mult. Pentru ca efectul de pendul a fost mai mare. Efectul de pendul a fost si la noi: euro s-a dus la 4,3 lei, a revenit la 4,1 lei si apoi s-a stabilizat la 4,1-4,2 lei de atâtea luni.
Ramâne aici?
Sper ca da. E speranta mea, nu fac o declara?tie. Banca Nationala nu face declaratii despre evolutia leului pe piata valutara. Face declaratii numai cu privire la eforturile BNR de a asigura stabilitatea pietei. Nu stabilitatea leului, pentru ca el trebuie sa evolueze în zig-zag. De asta avem flotare libera pe curs, ca sa ne scape de multe necazuri. Cei care au curs fix au dat de naiba de mult.
Revenind la zoltul polonez…
Zlotul nu a avut o situatie ca a României, cu un deficit de cont curent care sa urce la 13-14%. Si de unde sa-l tragem acum pe leu în jos, ca nu mergea cu acest deficit foarte mare… si s-a pus problema de ajustare foarte puternica pe acest culoar care este deficitul balantei externe a tarii. De la 12-13-14% în 2007 la 13% în 2008. si acum suntem în jur de 5-6%. Iata ce cadere. La polonezi deficitul a fost mic si nu au avut nevoie de o ajustare atât de puternica. Scaderea monedei ajuta la ajustarea deficitului. În plus, fundamentele economice ale Poloniei sunt mai bune decât ale noastre.
„Polonezii sunt înaintea noastra cu cel putin 10 ani”
Polonia e singura tara care are acum crestere economica…
Lucrurile trebuie privite si istoric. Sunt înaintea noastra cu cel putin 10 ani. În 1981 am fost în Polonia, era toamna. Am auzit în dezbaterile publice, la televizor sau în ziare, toate discutiile de la noi din ’93-’94-’95. Tot ce discutam noi atunci discutau polonezii la televiziunea lor în ’81. Asta nu mi-a povestit-o nimeni. Am fost acolo si am vazut – am si scris asta într-o carte.”