Este omul o fiinta sociala sau nu? Exista undeva in genele noastre predispozitia catre o interactiune cu semenii nostril? Sunt intrebari care pana nu demult erau subiecte de discutii predominant in cercurile sociologilor sau politologilor. In ultimii zeci de ani marea majoritate a umanitatii a fost lansata intr-o cursa a dezvoltarii economice si tehnologice nefiind preocupata la nivel de “mainstream” de aspectele teoretice ale structurilor sociale. Climatul general actual insa indeamna la mai multa introspectie si la incercarea de a intelege in amanunt fundamentele structurilor sociale.
Raspunsul la intrebarea daca omul este o fiinta sociala in mod predeterminat nu este simplu.
O majoritate extrema din populatia lumii traieste in comunitati umane, integrate la randul lor in structuri sociale statale. Aproape toti nou-nascutii au parte de ingrijire intr-un mediu social, deci sunt obisnuiti inca de mici cu interactiunea cu alti oameni. Ideea unui determinism al socializarii (stabilit pe baza de observatie) este de inteles in conditiile acestea.
Cu toate acestea, integrarea sociala nu este parte din esenta umanitatii. Oamenii nu mor sau nu devin non-oameni daca nu interactioneaza cu alti oameni. Exista cazuri (nu multe dar exista, suficient cat sa ridice dificultati teoretice) de bebelusi (abandonati) care au fost hraniti si ingrijiti de animale (lupi etc)– persoane care nu au avut parte de nici o interactiune sociala pana cand au fost “descoperiti” de societate. De asemenea exista cazuri de oameni care ajung sa refuze interactiunea sociala si se retrag in “pustietate”. Si ei sunt tot oameni. Unii dintre ei au ajuns chiar repere de baza ale umanitatii, s-au intors si au intemeiat civilizatii sau religii cu vocatie globala. Asadar omul nu este determinat (genetic sau in alt mod) sa existe intr-un mediu social si poate exista in afara lui.
Ca sa intelegem interactiunea sociala cu dualismul sau determinism / libertate avem nevoie doar de o singura presupunere: omul actioneaza in mod rational pentru satisfacerea nevoilor sale. Talcott Parsons a elaborat si structurat teoria care sustine ca socializarea tine de actiunea constienta prin care oamenii urmaresc atingerea unor scopuri determinate, in speta satisfacerea unor nevoi.
Sistemul social este un mediu in care oamenii isi satisfac nevoile mai bine si mai eficient. Aceasta este esenta societatii. Maslow a detaliat structura nevoilor (nevoi fiziologice, nevoi de securitate samd). Indivizii se integreaza intr-o societate pentru a-si putea satisface mai usor nevoile obiective sau subiective. Cum nevoile umane sunt intr-o continua evolutie, la fel si rolul societatii de a contribui la satisfacerea nevoilor este intr-o continua modificare si adaptare.
Statul este forma de organizare sociala cea mai sofisticata (ignoram deocamdata structurile suprastatale care se afla intr-un stadiu incipient si care inca nu si-au dovedit durabilitatea). O intrepatrundere de institutii, roluri, statusuri, separari de puteri- intr-o retea complicata si greu de inteles pentru multi dintre noi. Cu toate astea sistemul este acelasi si se bazeaza pe aceeasi simple onditie- statul (ca si orice alta forma de organizare sociala) exista pentru a satisface intr-un mod mai eficient nevoile membrilor sai (cetatenii).
Reversul medaliei este urmatorul: in momentul in care statul inceteaza sa mai contribuie la satisfacerea nevoilor membrilor sai atunci statul este in pericol. Amenintarile pot fi interne sau externe si pot lua infinite forme. Exista bineinteles o inertie data de gradul de integrare sociala pre-existent. Atunci cand coeziunea sociala scade, puterea statului scade si in final statul colapseaza. Statul se divizeaza, este integrat in alt stat vecin sau pur si simplu se dezintegreaza si se reincepe procesul de integrare sociala de la zero.
Criza actuala inseamna ca nivelul general de satisfacere a nevoilor este in scadere. Aceasta inseamna ca pericolele de dezintegrare statala sunt mai mari decat acum 5 ani. Sunt multe state care sunt in pericol tocmai pentru ca nu mai pot asigura cetatenilor lor un grad de acoperire a nevoilor corespunzator- fie pentru ca nu mai au venituri fie pentru ca nu mai au capacitatea institutionala necesara.
Statele trebuie sa se intoarca la functia lor de baza: satisfacerea nevoilor cetatenilor sai. Fara acest lucru, vom vedea din ce in ce mai multe state in colaps- unele chiar din zona occidentala.