Criza economica din ultimii ani a adus in central atentiei masurile luate de state pentru protejarea companiilor, mai ales in domeniul financiar (banci, societati de asigurari) dar si in domeniul auto samd. Sumele derulate au fost de ordinul zecilor si sutelor de miliarde de dolari/euro samd. Sume uriase.

In tot acest timp, pe plan intern ni s-a spus cu mandrie ca “Romania nu a derulat nici un program de protectie similar cu bailout-urile din tarile occidentale”. Am luat un imprumut de la FMI, insa acesta s-a dus in seifurile BNR si nu in subventii de stat pentru firmele care activeaza in Romania.

Cu toate astea, tacut si nestiut de multa lume, in Romania se deruleaza un program de bailout al carui beneficiar ultim il reprezinta bancile insa care nu este directionat catre sustinerea bancilor decat incidental. Tinta directa a acestui program o reprezinta o parte din populatia Romaniei, indatorata in valuta si care nu a ascultat discursurile Guvernatorului BNR care se plangea inca din 2007 de nivelul extrem de ridicat al creditarii in valuta precum si de “euroizarea” economiei.

Romania a contractat un credit de la FMI care s-a dus in rezerva BNR. De aici intr-un an de zile BNR a vandut in piata undeva intre 3 si 4 miliarde de EUR. Cu ce scop s-a vandut aceasta suma- pentru sustinerea cursului valutar. Cine are nevoie de un leu puternic? Cei care au credite in valuta.

Programul de bailout al Romaniei este numit foarte simplu “Operatiunea Leul Furios”. Este un program prin care statul s-a imprumutat in valuta care a fost “depozitata” la BNR si ulterior vanduta in piata pentru a sustine cursul valutar, beneficiarii primari fiind cei care au credite in valuta, beneficiarii secundari fiind bancile care isi incaseaza creditele. Din aceasta cauza programul a primit sustinerea bancilor, care au un “gentleman agreement” cu statul roman sa nu prabuseasca piata valutara. Bancile sunt parte din acest program si il sprijina cata vreme isi vor incasa creditele.

Chiar daca ni se pare ca devalorizarea leului din ultima perioada a fost mare, sa nu uitam ca de la inceputul cresterii economice sustinute (2003-2004) leul s-a devalorizat fata de EUR doar cu 10% maxim insa inflatia cumulata a fost de peste 40%.

BNR are acum o dilema destul de dificila de rezolvat: ori devalorizeaza leul (prin reducerea dobanzilor sau pur si simplu prin lipsa interventiilor pe piata valutara) ori continua politica de sustinere a cursului valutar. Fiecare din aceste variante are dezavantaje majore: devalorizarea leului se vede de obicei imediat in inflatie, stabilitatea cursului implica resurse financiare semnificative atrase din exterior (si care se adauga la datoria publica) crescand astfel presiunea de finantare a statului déjà aflat in corzi din cauza deficitului bugetar mare.

Din punct de vedere moral, probabil ca varianta cea mai buna este cea a devalorizarii leului. Politica de sustinere a cursului transfera responsabilitatea unora (sa zicem in jur de 1 milion de persoane- care s-au imprumutat in valuta ignorand apelurile institutiilor statului- in speta BNR- cautand un profit personal izvorat din niste dobanzi mai mici) asupra tuturor (datoria publica este datoria statului si este platita din taxele stranse de la toti cetatenii romani). Morala capitalista spune ca cei care cauta profitul personal ignorand binele comun trebuie sa isi asume si responsabilitatea pierderilor personale.

Din punct de vedere economic probabil ca varianta cea mai buna este cea izvorata din piata libera si lipsita de interventionismul statului. Probabil ca in aceasta situatie am asista tot la o devalorizare a leului. Statul poate avea interventii legate de ratele dobanzilor care pot fie accentua fie diminua tendintele de devalorizare. Inflatia este o alta problema care trebuie avuta in vedere.

O remarca despre inflatie: cata vreme leul s-a devalorizat cu 10% in 6 ani iar inflatia a fost de 40% (asta in conditiile unei economii puternic valutizate) asta inseamna ca inflatia a fost mult mai mare decat devalorizarea si ca nu este neaparat necesar ca devalorizarea leului sa genereze inflatie. Cel putin asta e teoria. Evident ca agentii economici locali, foarte necompetitivi, vor incerca imediat sa transfere devalorizarea in cresteri de preturi.

Inca doua vorbe despre dobanzi: exista presiuni puternice de reduceri ale dobanzilor si toata lumea se intreaba de ce BNR nu reduce in continuare dobanzile. Socul cresterii TVA a trecut, temerile unei inflatii scapate de sub control nu s-au adeverit- de ce oare nu scade BNR dobanzile? Simplu. Secventa optima de actiune este urmatoarea: neinterventionismul pe piata valutara, urmarirea inflatiei timp de 2-3 luni si abia in final reducerile de dobanzi. Cata vreme statul intervine inca in sensul sustinerii cursului de schimb, nu are sens sa isi dea singur cu stangul in dreptul reducand dobanzile. De-abia cand piata va fi libera de interventionismul BNR si operatiunea “Leul Furios” se va termina, atunci vor putea fi scazute mai semnificativ dobanzile la leu.

Problema devalorizarii leului este de ordin social. Un milion de faliti, fara sustinere si fara venituri, nu este ceea ce doreste statul roman. Intrebarea se pune insa in continuare: de ce sa sufere 20 de milioane pentru 1 milion? De ce nu este lasata piata libera si gasite apoi metode directionate specific catre acesti 1 milion de perdanti ai exuberantei in creditare (subventii, alocatii, sprijin social samd)?

Polonia a facut acest pas curajos: a devalorizat moneda foarte mult la inceputul crizei, sute de mii de oameni au suferit foarte mult, insa acum economia si-a revenit si zlotul este aproximativ la acelasi nivel de la inceputul crizei, existand presiuni destul de puternice de apreciere.

In Romania insa nu exista agenti economici competitivi care sa “duca greul” unei asemenea masuri. Fara regenerarea economica aceasta masura curajoasa poate insemna pura sinucidere.  Spre deosebire de Polonia economia romaneasca este euroizata si multe firme gandesc exclusiv in euro, nemaiacordand atentie leului decat in contabilitate. O devalorizare a leului poate duce aceste firme direct in faliment daca nu reusesc sa creasca preturile (inflatie).

Ce va face statul roman? Din lipsa de curaj si fara posibilitatea unei modelari minutioase, probabil nimic. Leul va ramane la niveluri similare cu cel de acum, dobanzile nu se vor schimba, vom avea nevoie in continuare de bani pentru subventionarea celor cu credite in valute (da, subventionam cursul de schimb la care ei platesc- pentru ca majoritatea castiga lei si au de platit valute). Statul se va indatora in continuare pentru o mica proportie a cetatenilor ei, noi toti ramanem sa acoperim nota de plata- si copiii nostrii poate.

Bailoutul continua, chiar daca noi suntem mandri ca nu avem asa ceva.