In urma transformarilor rapide determinate de criza economica recenta (afectand in acest moment nu numai firmele dar si statele) peisajul geopolitic si geostrategic european si global vor suferi cateva modificari structurale importante. Acestea vor continua si consolida procesul inceput la sfarsitul Razboiului Rece cand sistemul geopolitic a intrat intr-o transformare profunda ale carei efecte incep sa fie conturate din ce in ce mai clar.

Uniunea Europeana a facut un mare pas catre Estul continentului, incorporand multe din tarile foste comuniste. In ultimii ani insa a aparut un fenomen de “oboseala” in extinderea europeana, astfel incat in urmatorii ani nu sunt asteptate modificari majore in componenta Uniunii (practic UE se afla intr-o faza de consolidare interna si nu poate aloca resurse si pentru o extindere semnificativa).

Rusia isi regaseste in ultimii ani “tempoul” politic si isi recastiga din influenta pierduta in tarile foste comuniste. Folosind “arma” resurselor (petrol, gaze) si avand o mai buna cunoastere a situatiei politice locale, in prezent Rusia exploateaza slabiciunile occidentale in abordarea zonei est-europene pentru a-si consolida rolul de forta politica dominanta (de ex in Ucraina).

Turcia cocheteaza de ani buni cu integrarea in Uniunea Europeana, insa prospectul integrarii pare din ce in ce mai indepartat. Turcia isi va redefini prioritatile (in prezent incearca sa devina un nod important in transportul petrolului si gazelor dinspre zona caspica catre Europa Occidentala) si exista o oarecare apropiere diplomatica fata de Rusia. De asemenea Turcia va “redescoperi” zona musulmana/araba si va incerca sa se redefineasca drept forta dominanta in lumea musulmana si mediator in conflictele din Orientul Mijlociu. Cu o populatie tanara si in crestere rapida, Turcia isi va reafirma influenta pe scena geopolitica si geostrategica.

In acest context, nu ar fi o surpriza sa asistam la consolidarea unui mare pact UE-Rusia-Turcia (atragand poate si alte state musulmane) care poate lua fie o forma mai stransa (o Uniune pan-Europeana cu reguli mai putin stricte dar cu o viziune mult extinsa si care va include Rusia si Turcia) sau cel mai probabil o structura mai putin integrata (un acord diplomatic de cooperare stransa in plan politic si economic intre cele trei entitati).

Resursele Rusiei, populatia Turciei (si a zonei musulmane din Orientul Mijlociu) si economia UE pot fi integrate intr-un sistem care sa beneficieze tuturor partilor si care sa duca la dezvoltarea pasnica si echilibrata. Provocarile urmatorului deceniu (posibile crize energetice sau alimentare, modificarile climatic samd) pot fi rezolvate mai usor intr-o structura cooperativa integrata pan-europeana.

In ciuda diferentelor dintre cele trei structuri o noua axa Berlin-Moscova-Istanbul nu trebuie exclusa in urmatorii zece ani, si evident ca zona Europei Centrale si de Est precum si cea a Balcanilor vor ramane cu “rolul traditional” de zona-tampon si zona de interactiune intre cele trei structuri (cu avantajele si dezavantajele aferente).